Asculți manele!? Așa, și?

Hai să discutăm puțin despre tine și alegerile tale. (Promit că mai scriu povești separate pe tema asta, ca să mai deslușim puțin ceața.)

Teoria de v-o predau prin bănci la școală spune așa, există două tipuri de cultură: înaltă și populară/mainstream. Dacă ar fi să translăm la muzică, s-ar traduce așa: cultură înaltă – Beethoven si toată gașca lui, cultură populară /mainstream – pop, trance, manele…orice ritm ascultat de ”toată lumea” (vă rog, reamintiți regula zero în marketing: NU EXISTĂ TARGET ALL!!!).

Nicăieri, în nicio carte, nu scrie că aceia care ascultă Bach sunt mai deștepți, mai frumoși, iau premiul I cu coroniță și-s mai devreme acasă decât cei care ascultă muzică mass. Alegerile muzicale sunt intime, private și personale. Până unde? Până la momentul la care decideți să-i obligați și pe alții să asculte! Fie că depășiți numărul de decibeli admiși, fie că depășiți orele în care puteți asculta în spațiul privat muzica și, invariabil, în absența zgomotelor curente de fundal, care maschează, ascultă și vecinii. (Da! Teoretic, noaptea e mult mai liniște și orice zgomot, inclusiv muzica – chiar și Chopin, se amplifică, devenind deranjant).

Tehnic discutând, etimologia manea vine de la “mani” strigătul vănzătorilor stradali turci, în timp ce stilistic manele incumbă “caracterul romantic, chiar senzual al cântecului popular turcesc și grecesc” (Garfias, 1984). Particularitatea manelelor constă în ritmul chiftetelli – specific dansurilor din buric regăsite în Orientul Mijlociu și Balcani – ritmul este un tipar metric de 8 timpi, cu primii 4 timpi având o structură compusă neregulată de tipul 3+3+2.

Ok. Și de unde o problema cu asta?
În timpul regimului trecut în Romania, comunism, ”manele” erau asociate/definite ca fenomen al subculturii Roma (țigănească), și, datorită politicii de omogenizare culturală, erau interzise în public, fiind considerate ”poluare culturală”. Muzicienii de etnie romă erau tolerați doar în măsura în care cântau folclor/muzică populară. (Rădulescu,1994, 2009).
Cesereanu (2005), înfiereză manelele, acuzându-le de promovare a vulgarității și obscenității, prin intermediul unor versuri care susțin infracționalitatea si hipersexualizarea, insistând și asupra perpetuării modelelor patriarhale pentru ambele sexe (n.a., un exemplu plastic aici ar fi: bărbatul aduce bani în mariaj, femeia stă la cratiță).
Campania de denigrare a manelelor de către diferiți intelectuali români continuă, procesul fiind descris contextual de Schiopu (2011) – într-un articol extrem de interesant despre acest gen
”Dacă genurile mai vechi (n.a., muzica lăutărească clasică) privilegiază teme ca dragostea, părăsirea de către iubit, copiii, viață grea etc, manelele (moderne) glosează la nesfârşit asupra unor teme capitaliste ca bogăţia, şmecheria, femeia-marfă-de-consum sau neîncrederea în oameni” (Schiopu, 2011). 

În acest mod, genul ăsta muzical a ajuns să devină doar un exemplu tipic de promovare în cultura de masă a discriminării sexuale și valorilor materiale (Haliliuc, 2016). 

Da! Muzica elevată – corespunzătoare culturii înalte, e mai greu de decodificat și poate necesita educație prealabilă, inclusiv pe cineva care să te ducă la Atheneu și Operă. Și nici gestul reflex când asculți Traviata nu e să-ți desfaci popcorn și bere, dar pentru cine o ascultă e la fel de plăcută.

Așa, și?
R: și fix nimic! E dreptul fiecăruia să asculte ce vrea! Timpi, măsuri, ritmuri, note diferite, le recepționăm fiecare în mod diferit și alegem ceea ce, la momentul și-n locul în care ne aflăm (acasă, în mașină, la petrecere, la concert, etc.) ne spune ”ceva”/ne face să rezonăm.

Concluzia: Asculți manele? E alegerea ta personală, e o opțiune privată. Până nu muți creierii cuiva pe care nu-l interesează partitura ta, sau nu lovești cu decibeli inadecvați, sau la ore inadecvate, e strict problema ta! (Altfel ar putea fi tot a ta, când o să te ocolească lumea, sau o să plătești amenzile pentru tulburarea liniștii și ordinii publice). Nu a mea și nu a altcuiva! Nu trebuie să justifici în fața nimănui asta! Nici să te bați cu pumnul în piept, nici să ascunzi!
Insiști să te bați cu pumnul în piept că faci asta? Poate că e cazul să te maturizezi, ce zici? Sunt chestii mai importante care te definesc ca individ, detalii aici și aici.

Bun, și? Ai înțeles e că eu, autoarea ascult manele și am scris asta ca să mă justific? Dacă da, recitește! Tot asta înțelegi? Ok, nu-i tragedie, doar că ai ajuns pe site-ul nepotrivit!
Ce ascult? Ce vreau, când vreau, unde pot și asta nu e treaba nimănui altcuiva!

Pentru marketeri! Ce avem aici? Elemente operaționale pe piața muzicală: tipologiile culturii, subculturi, cultura ca back-ground pentru acceptarea sau respingerea unui produs, percepții, imagine, stalker-i, segmente, și… marketing research, documentat!

Sursa poza Belly dance 

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmail

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *