În esență, te îmbraci curat, te speli si piepteni, nu scuipi, nu înjuri, ții coatele pe lângă corp la masă, spatele drept, nu scobești pâinea și lași telefonul în pace!
Ce să faci? Nu faci nimic special!
De regulă, la nivelul ăsta se ajunge după ce, prealabil, te-a dus și te-a artătat prietenilor și semnifică nivelul următor în relație. Știi și tu asta, nu-ți zic nimic nou? Atunci de ce te agiți?
Pe vremuri semnificația gestului era mai complexă, și eșua invariabil în supoziții de nuntă. Să fim serioși!!! Ai uitat pe ce planetă trăiești? Dacă da, caută-ți buletinul, vezi ce scrie acolo la data nașterii, fă niște calcule, recitește despre adolescenți și adulți și revino la articolul ăsta să discutăm!
Mbon, cât nu ești adult, pe picioarele tale căsătoria e un banc prost. Care se poate sfârși discutabil! Ai chef să joci în basme, ok, dar amintește-mi, te rog, părțile din basm în care-s precizate următoarele aspecte: cine plătește facturile pentru potcovit calul magic și fânul corespunzător; cine se îngrijește de reparat instalațiile sanitare din castel și plătește curentul și apa; ce face fiecare la prima ceartă serioasă? Pleacă la castel la mama ei/lui? Doarme în sala de bal? Dă un telefon la zâna Măseluță/balaur pentru o operațiune de salvare/băută de urgentă?
Ah, nu poți exemplifica pasajele, nu? Pentru că, invariabil, basmele cu prințese și prinți se termină abrupt după nunta de vis!!! Asta nu-ți dă nimic de gândit? Poate că ar trebui să investighezi puțin problema…
Ca urmare, perspectiva nunții e îndepărtată. De ce ți-ai face griji?
Î: pentru perechea ta e la fel de îndepărtată perspectiva unei nunți?
R: tu ar trebui să știi! Dacă nu… mi-e teamă că abia acum ai o problemă!
Î: Pentru părinții perechii e la fel de îndepărtată perspectiva asta?
R: Poate da, poate nu… depinde și de educație și de nivelul personal de evoluție. Un aspect rămâne însă sensibil pentru majoritatea părinților români, sexualitatea copiilor. Cu asta sigur te vei confrunta. Puțini părinții acceptă că au crescut copii și mai mult, că fac sex.
Vrei să faci impresie bună?
Ghinion! Dacă nu te nimerești pe un tipar pe care părinții respectivi îl au în minte, pentru perechea odraslei lor, nu prea o să-ti iasă!
La asta se adaugă și ”condamnarea” legată de sexualitate (relația intimă cu copilul lor)! Părinții acceptă greu ideea! Și asta se poate reflecta asupra ta! Intensitatea manifestării va depinde de gradul de educație (cu cât mai scăzut, o să-ti fie mai greu) sau conformism social=ce spune gura lumii (cu cât mai ridicat, o să-ți fie mai greu) al părinților respectivi.
Morala: în condițiile astea nu prea are cum să-ți iasă ideal!
Ce faci?
Puțin research înainte, ca nu cumva să calci/apeși ”butoane” sensibile.
Eg., sunt fani înfocați PNL și tu te apuci să critici minunile făcute de PNL pentru învățământ in perioada pandemiei. Da, dacă nu vrei discuții sterile și inutile, pentru că, în ochii lor ești un copil, e preferabil să ocolești disputele. La urma urmei te interesează partenera(-ul) tău, nu ei. (P:S:; vezi să nu ai însă dispute pe tema asta și cu ea/el, fiindca atunci ar cam trebui să revizuiești motivele pentru care stați împreună).
Daca ești un el, și tatăl ei bea tărie și ție nu-ți place să bei, nu e deloc o idee bună să te anturezi cu el în direcția asta. Va spune că ”nu ești bărbat și nu poți/vrei să bei!”, e problema lui. Nu a ta! Să bea cât vrea și cu cine vrea! Sau? Reparați acoperișul împreună, dați cu coasa, cu aspiratorul? Dacă dorește să discute cu și despre tine, să găsească o modalitate decentă și confortabilă pentru ambii, nu doar pentru el.
Ești o ea, și mama lui se așteaptă să speli vase cu ea în bucătărie, după ce ați mâncat? Pe bune? În câte case straine ai spalat tu vase când ai fost în vizită? Aspiratorul, mopul și lista de cumpărături când ți le pune în mână? Dacă dorește să discute cu și despre tine, să găsească o modalitate decentă și confortabilă pentru ambele, nu doar pentru ea.
Indiferent ca ești ea sau el, nu mergi în vizită să demonstrezi ceva, ci să cunoști și să petreci timp cu oamenii noi. Întâmplător oamenii aceștia sunt părinții partenerului(ei), dar principiile de bază rămân.
E posibil să nu te placă?
R: e foarte posibil. Poți face altceva decât să mimezi și să faci circ pretinzând că ești altcineva doar ca să te placă niște oameni cu care, în realitate, NU petreci tu timp?
Vrei să te placă și ești dispus să te porți diferit pentru asta?
R: dacă da, maturizează-te! Oamenii se plac/nu se plac, rezonează/nu rezonează! E anormal să placi și să te placă toată lumea. Dacă insiști cu ideea asta, poate că ar fi bine să cauți explicații profesionale adecvate, de exemplu aici.
În urma vizitei, pot să-i spună partenerei(ului) tău că ei nu te plac?
R: nu doar că pot, dar cel mai probabil o vor și face (prea)mulți dintre ei. Dar nu e problema ta! Dacă te temi că partenera(ul) tău va ține cont exclusiv de părerea lor, atunci e momentul să realizezi că poate nu ai ales persoana potivită. Nu mai trăim în epoca în care parteneriatele se rânduiesc de către părinți.
Te temi de o ceartă cu partenera(ul) în urma vizitei?
R: recitește asta! Poate că e cazul și nu realizezi prea exact!
Ce e de facut?
Poartă-te conform normelor sociale curente (de bun simț), chiar dacă nu sunt genul tău de oameni. În felul asta dai dovadă de respect pentru oamenii implicați și situația în sine.
P.S.1, dacă nu-i placi deloc, pune-ți FOARTE SERIOS întrebarea ”de ce le placi copilul???” Pentru că, cel puțin teoretic, e rodul educației lor și n-ar trebui să fie cu mult mai departe de ei!!! Nu l-au crescut ei??? Și atunci de ce purtăm toată discuția??? Mergeți amândoi în vizită la niște străini. Contează așa mult???
P.S.2, dacă situația are potențial exploziv, și știți asta, poate că ar fi mai ok să vă vedeți pentru început la un restaurant! Sau chiar să o lăsați baltă!
P.S.3, de ce tot o țin cu/vorbesc despre statul la masă? Pentru că așa se întamplă…
