Guest Post
Pentru că, aidoma oricărei ființe umane, am limitele mele, o las pe Maria. Nu, Maria nu mi-e amică, ci e un om drăguț întânit pe un grup de cumpărături responsabile și reciclare. Și pentru că Dumnezeu/Shiva/Iahve/Quetzalcoatl nu doarme, dincolo de interesul pentru shopping responsabil, am descoperit că ne unesc un discurs leger, cățeii și… educația, Maria gestionând tabere educaționale (avem pe FB prieteni comuni dintre voi!!!)
Și de ce i-ați da credit? Pentru că mi-ați dat credit mie, și eu i-l transfer acum ei! E Maria veterinar? Nu e doar un proprietar de cățel serios și responsabil, cum ar trebui să fie oricine își asumă răspunderea pentru o vietate cu 0-2-4-1000 labe. Are un discurs diferit de al unui veterinar? Nu! Vă spune exact ce v-ar spune un veterinar care ar avea răbdare să vă povestească, dar muuuult mai funy! Practic, e una ca mine, care și-a luat un cățel, știind în ce se bagă și tot a mai descoperit neștiute…
N.B., în poză e un pui de maidanez, găsit în drum de o altă amică (I.), pozat și adoptat pe FB. A fost un happy end…
Maria, ai legătura!
Bună. Eu sunt mare iubitoare de animale, mai ales de câini. Au niște suflete uimitoare și sunt parte din familie.
Ca să îți explic de ce nu e bine să îți iei acum pui sau chiar și adult, fără să crezi că am ceva împotrivă, o să îți explic din vasta mea experiență cu căteii, de la pui la adulți.
1. Când îl iei de pui este exact ca un bebe.
- face peste tot dacă nu e învățat deja cu covorașul de pipi, și chiar și atunci se mai scapă (de bucurie, de o sperietură etc);
Apoi dacă nu te deranjează să facă pipi peste tot, că nu se pot abține până la 1 an, chiar mai mult) indiferent dacă ai curte și îi lași deschis (am experiență și cu câinele de oraș plimbat la țara, lăsat ușa deschisă pentru curte, și tot pe covorul ăla din casă a făcut pipi) atunci:
- … o să dai imediat și brutal de colți și dinți! Au o perioadă incredibil de lungă în care îi cresc dinți de lapte, apoi îi cad și îi cresc din nou alții. BUN! Asta mi-au spus mulți prieteni pe care i-am ajutat să își ia pui, că e cea mai dificilă parte!!!!
- nu ascultă să nu muște (nu mușcă din răutate, îl doare, îl mănancă, nu știu cum să se exprime altfel), să roadă tot ce prinde, inclusiv jucăriile de fostele/foștii tăi iubi, mâini, canapea, picior de la scaun. O să fie dezastru! Nu vreau să te sperii. Dar e ca și cum ai avea un copil combinat cu un rechin;
- dacă e băiat s-ar putea să vezi din plin testosteronul în funcțiune încercând să domine familia, să fie șeful haitei;
- trebuie dus la doctor pt vaccin primul an de o grămadă de ori, alți bani!!! Mă rog, după un an nu îl mai duci așa des și ieși ceva mai ieftin;
- unele rase trebuie tunse destul de des, părul lor face câlți ca la oaie ( am în dotare un bichon);
- alte rase trebuie periate frecvent, are ProfadeCC un labrador;
- și…nu! Contrar aparențelor, rasele cu păr scurt nu-s mai economic de gestionat, părul acestora se înfige temeinic în orice tesătură întâlnită.
2. Dacă iei un câine deja adult, trebuie să îi oferi atenție. Pentru că a fost părăsit și intră în casă nouă. Trebuie să se simtă parte din familie.
De reținut, dacă totuși insiști că vrei un câine… :
- Indiferent de rasă, câinele are propriul său temperament, exista caracteristici comune rasei (eg., labradorul mănâncă ca spartul!!! Și vânează!), dar există și ”personalitatea” împricinatului, care îți poate da dureri de cap;
- stabilește reguli de la început!
- dresaj în casă consecvent – eu am recomandat mereu prietenilor mei să înceapă asta de la 4 luni, pentru a stabili o legătură cu câinele și pentru că pe viitor o să ajute extrem de mult (șezi, stai, nu, jos, culcat, lăbuță etc);
- dacă nu-ți place să doarmă cu tine în pat, nu îi da ocazia! Nici pe canapea!
- alimentație, cât mai sănătoasă, bobițe, fructe, legume, orez… există chiar și poze cu ”yes and not to give to a dog”. În plus, cel mai recomandat e ca niciodată să nu li se dea mâncare de la masă, în timp ce mănânci. Câinii trebuie să mănânce după masa ta. Odată ce ai început să îi dai de la masa ta, nu mai e cale de întoarcere!
- rasele mici, când cresc, se exprimă mai tare-latră mai mult, vor să domine mai mult… pe principiul ”mic și rău”
- un câine mare, din rase care sunt considerate agresive, nu e neapărat așa ”rău”. Depinde cine îl crește și cum îl crește, pe verificate! (profadeCC are și d-ăștia, 2! adunați din gunoaie!);
- deseori câinii de talie mare sunt mult mai afectuoși decât câinii mici și mult mai prietenoși cu oricine, mult mai ingăduitori cu copii și alte animale de casă;
- dacă te sperie ideea unui câine din adăpost, să știi că un câine fără pedigree e de 10 ori mai loial și mai iubitor decât orice alt câine… plus că e foarte inteligent. Tocmai pentru că e “metis”, deci o încrucișare, ceea ce inseamnă că adn-ul lui conține ceva nou, ce e mai bun de la fiecare!
Nu îți spun să nu iei un câine, vreau doar să îți arăt in mod realist prin ce trebuie să treci!!!
Pe Maria o puteți înjura personal pe FB aici.
PS. Profa sunt: dacă totuși decizi să iei un cățel și constatați că nu te descurci, nu-l arunca în strada!!!!!! Cere ajutor! Chiar și aici pe blog, pe Insta sau FB! E cumplit să ajungă dezorientat pe străzi sau în adăpost.
